- Aştept.
- Ce?
- Să te bucuri.
Aşa? Pur şi simplu? Bine. Să
vedem. Mă gândesc la ceva vesel, mă gândesc aşa intens că devin tot mai
serioasă. Se vede treaba că a te gândi la ceva vesel nu e totuna cu a te
veseli. La fel cum a te gândi la un pepene nu e totuna cu a mânca un pepene.
Aici se cere bucurie, nene, litri de bucurie să curgă pe pereţii ceşcuţobilului
meu! Şi deodată am început să simt atâta veselie, că nu mai aveam loc în
ceaşcă. Unde dădeam să mă aşez, îmi venea să râd! Înseamnă că am făcut plinul.
O smucitură şugubeaţă mă aruncă pe fundul ceştii. Iată că ne-am pus în mişcare.
Eram aşa de minunată de felul ăsta nou de benzină, că nu mă mai puteam opri din
râs.
În mândria mea, abia aşteptam să văd surprinderea trecătorilor când dau
cu ochii de o ceaşcă mare de ceai pe post de automobil.
